Thursday, January 13, 2011

Dor de dor!

Tu ai luat vreodata dejunul singura ? Cu gindul la el...?
Eu da. Astazi a fost o tentativa de a lua dejunul in oras, singura. Am atras atentia ca la noi lumea nu prea ia masa de dimineata in oras. Cel putin nu in siguratate.  Fie ca e prea scump, fie ca toti lucreaza de cu zor, unii poate inca stau cuibariti in pat la ora 10 dimineata, altii poate zamislesc un bebe, unii stau in bancile scolii, altii masoara rochii de mirese, insa pentru toata lumea dejunul e un deliciu ce trebuie servit impreuna cu cineva.




Savurind ceaiul meu iubit, negru cu bergamota, cu o sumedenie de hirtii si carti de vizita, reviste si articole,  mi-a cazut o lacrima exact peste rochia visurilor mele..., o lacrima de dor. Dor de tine...

Cred ca cine a inventat dejunurile nu a inclus in ele singuratatea. Comandind un ceai la infuzie, chelnerul imi spuse raspicat ca ceainicul e pentru doua persoane si poate mai bine sa iau un ceai simplu la plic. Tocmai si ceaiurile la infuzie au fost create pentru doi.
Atunci a cazut si lacrima. 
Acum in perioada cea mai frumoasa, in cele mai aprinse pregatiri, in cele mai interesante momente tu nu esti aici. Omul caruia ii vei jura vesinica dragoste si daruire este atit de departe de tine, de viata din Moldova, de toate momentele astea organizatorice, detalii, nimicuri..dar nimicuri atit de dulci si pretioase.
...Si nimeni nu il poate inlocui, nici fratii sau surorile, nici prietenele cele mai desavirsite, nici marii organizatori de petreceri. Imi pare rau ca timpurile si acceleratia dezvoltarii noastre au inlocuit scrisorile cu mesaje scrise la telefon, cu e- mailuri si Skype, imi pare rau ca fiece imbratisare o simt din cuvinte si fiece privire e prin ecranul de sticla.
Imi pare rau ca nu-s o pana, in sensul adevarat al cuvintelor, usoara si lina si nevazuta prin aer, sa pot zbura la tine de cite ori as avea nevoie. Imi pare rau ca nuntile de azi necesita o mai mare atentie si o mai mare pregatire, ca nu le mai organizezi intr-o luna. Imi pare rau ca timpul trece atit de greu. Ca se opreste in loc exact cind nu avem nevoie.
Stiu, ca daca ai fi acum linga mine dejunul ar fi mai romantic si mai copios. Stiu ca vei veni, exact in momentul in care imi voi pune coronita de mireasa pe cap. Stiu ca ma iubesti.
                                                                                                                   
                                                                                                           P.S. Mireasa ta in roz


1 comment: